In memoriam Sorin Saguna

Articol scris de Diana Bordianu

L-am cunoscut pe Sorin Saguna in urma cu 7 luni. A ajuns la Teatrul Rosu prin intermediul regizorului si actorului Marius Gilea – un om deosebit cu care am colaborat excelent de la bun inceput. Sorin interpreta rolul Povestitorului din „Iubirea e un lucru foarte mare” – un spectacol genial, de care ne-am bucurat de fiecare data.

Dar nu vreau sa scriu despre spectacol si nicidecum despre Sorin actorul. Toti cei care l-au vazut interpretand un rol au remarcat talentatul si dedicarea sa pentru teatru. Unde mai pui faptul ca la examenul de licenta a luat nota 10 sau ca a jucat alaturi de nume consacrate in breasla, precum Florin Zamfirescu ori Marius Manole…

Desi el merita mai mult decat niste randuri pe un site oarecare, am sa scriu totusi despre Sorin omul, asa cum l-am simtit eu. Baiatul acesta avea un fel aparte de a fi. Avea in el un amestec de calitati care il scotea din tipar.

De fiecare data cand ne intalneam, ma imbratisa scurt si apasat, suficient cat sa ma invaluie cu afectiune si respect. Si nu simteam ca era un simplu gest de curtoazie, ci ca asa este el – un om bun si „lipicios”. Deborda de optimism si buna dispozitie, iar eu simteam cum simpla sa prezenta ma incarca cu energie pozitiva. Astfel, imbratisarea de regasire devenise un soi de ritual pentru mine.

In ceea ce priveste devotamentul lui pentru meserie, l-am admirat mereu pentru entuziasmul si bucuria cu care isi interpreta rolurile. Nu o data l-am auzit spunand: „Eu ma bucur pentru ca am unde sa joc”. Sorin Saguna cladea relatii de prietenie, le mentinea si se implica in tot ceea ce facea. La despartire, spunea adesea „Doamne-ajuta!”.

Doamne, cat de mult bun-simt avea omul asta!!! In afara de „Iubirea e un lucru foarte mare”, am avut ocazia sa mai gazduim un spectacol denumit „Auto”, in care Sorin a interpretat rolul unui travestit – deloc simplu si poate un pic incomod. Cu toate acestea, el s-a ridicat la inaltimea asteptarilor, a intrat in personaj si a creat un moment artistic cum putini stiu sa faca. Toate acestea de dragul artei! La final, a primit cele pe care le merita din plin: aplauzele si admiratia publicului.

Nu demult, Sorin Saguna a declarat pentru ziarul Puterea: „Eu traiesc miracole. (…) Este o coerenta a frumosului”. Numai un suflet sensibil ca al lui putea sa gandeasca astfel! In mod sigur, continua sa joace teatru printre ingeri si sigur ca spiritul sau va ramane viu si prezent pe scena.

A fost un tanar iubit si foarte apreciat. Lucrul acesta l-am constatat si aseara, vazandu-i pe colegii sai cum isi stapaneau cu greu emotiile si lacrimile inainte de spectacolul „Iubirea e un lucru foarte mare”, din care a facut parte. S-au straduit totusi sa ne ofere o reprezentatie fara cusur, asa cum lui Sorin i-ar fi placut! Finalul a fost emotionant: actorii si publicul ridicat in picioare au tinut un moment de reculegere pentru cel ce a fost o tanara speranta a teatrului romanesc si care a plecat dintre noi la varsta de numai 25 ani… Mult prea devreme! Insa este mult prea tarziu pentru intrebari. Detalii precum diagnosticul, debutul bolii si alte asemenea sunt inutile in conditiile in care nimic nu il mai poate intoarce pe Sorin din drum. Nu ne mai ramane decat sa ne luam ramas bun si sa ne amintim cu drag de el. Ne-a lasat in dar poeziile sale – franturi din el ascunse printre stihuri:

Nu mai suntem oameni

s-au amestecat zilele intre ele
agitandu-se ca-ntr-o cusca mica.
orele se sufoca si devin interte
golind cadranele cu viteza tacerii.
secundele pier in ploi de uitare.
clepsidere nu mai au nisipul uscat.
durerii i se face pofta de oameni
cu inimi frante.
au turbat mainile si picioarele,
merg singure fara cap si tinta.
lumea devine o cruce de carne
plina cu nervi si vise bolnave.
pamantul tuseste radacini
dezbracate de frumos si adevar.
nu mai suntem oameni ci fructe
mancate adanc si bolnav de minciuna.
strazile goale in povesti si amintiri
sunt acum umbrele noastre muribunde.
nu mai suntem oameni cu zambete
si inimi calde…
ci sinistre cuburi de gheata stilizate
de frica si lacome placeri.
nu mai suntem oameni fara cer
si rugaciunea de seara a multimirii.

Dumnezeu nu e o paranteza in fraza
vietilor noastre…

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursa foto: Dia’s Photos
poezii: poezii.biz
video: youtube.com

Anunțuri